Cea mai mare tragedie din istoria Bucureștiului

Marți, 4 Aprilie 1944, orele 13:45. În câteva minute, aviația americană a săvârșit un adevărat masacru asupra civililor români: aproximativ 3.000 de morți, 2.500 de răniți și alte mii de vieți distruse, fără nici o justificare militară. Foarte mulți dintre cei care-au murit au sfârșit într-o groapă comună, iar azi nu au nici cruce și nici lumânare la căpătâi. Anii au trecut, iar uitarea s-a așternut atât peste ei, cât și peste această nenorocire ce s-a abătut asupra Neamului nostru. Ca urmași ai celor trecuți la cele veșnice avem datoria creștinească să-i readucem în memoria noastră și să le spunem că nu i-am uitat!

Dumnezeu să-i odihnească în pace!

Însemnări. Au fost uciși de două ori.

Potopul de foc și schije revărsat deunăzi – din avioanele inamice – asupra Capitalei a înecat în suferință cumplită mii de suflete nevinovate.

Nici până acum, după patru zile și patru nopți de groază, catagrafia ororilor inutile năpustite asupra Capitalei n-a putut fi încheiată.

Mai zac încă sub ruinele fumegânde trupuri sfârtecate și încă mai agonizează, poate, vieți zadarnic jertfite.

Vrășmășia prăbușită asupră-ne din înaltul cerului n-a țintit totuși numai pe cei vii. Ci a stricat tihna veșnică și a celor morți.

Bombele, cu și fără întârziere, au scrumat chiar și cimitirele.

Au răscolit gropile, unele de abia închise sub pecetea durerilor și lacrimilor.

Au smuls raclele din morminte.

Au risipit rămășițele pământești ale celor trecuți în lumea cealaltă.

Au pângărit majestatea morții.

Au ucis pentru a doua oară pe nefericiții rânduiți sub umbra sfintei cruci.

Sursă: Biblioteca Națională a României