Articole
Ziua în care s-a dezlănțuit infernul
4 aprilie 1944. Era o zi de marți, cu soare, caldă. În Capitală se desfășurau exercițiile pregătitoare în cazul atacurilor aeriene. Sirenele sunau prealarma, apoi alarma propriu-zisă. La ora 10.30 a sunat prealarma. Bucureștenii, care ieșiseră pe străzi ca să se bucure de vremea frumoasă, nu s-au îngrijorat, pentru că exercițiul fusese anunțat în presă cu următoarea precizare: „Cu ocazia acestui exercițiu de prealarmare, activitatea nu-și va întrerupe cursul ei normal”[1]. Nimeni nu știa însă că, la aceeași oră, o formație de 350 bombardiere de tip B-24 și B-17, aparținând Forței 15 Aeriene a SUA, tocmai decolase din sudul Italiei, având ca obiectiv Gara de Nord, Atelierele CFR și triajul de la Chitila.
Bucureștiul după marele bombardament din 4 Aprilie 1944
Bucureștiul și-a revenit greu după cel mai grav atac aerian din istoria sa. Publicistul Mihail Sebastian nota în jurnalul său, pe 8 aprilie 1944: „Patru zile după bombardament orașul este încă în plină nebunie. Buimăceala din primele clipe (nimeni nu știa exact ce este – nimeni nu-i venea să creadă…) s-a transformat în panică. Toată lumea fuge sau vrea să fugă. Pe străzi, la fiecare pas camioane, căruțe, trăsuri cu tot felul de boarfe, ca într-un imens și tragi-comic Sfântu Gheorghe. Azi au început să circule, pe ici, pe colo, câteva vagoane de tramvai. Majoritatea liniilor sunt încă blocate. Jumătate din oraș n-are lumină. Apă nu e. Caloriferele nu funcționează. Șiruri întregi de femei și copii cu găleți de apă vin de la diverse puțuri sau cișmele, unde se face coadă. Într-o oră (și nu cred că bombardamentul propriu-zis a durat o oră), un oraș de un milion de locuitori a fost paralizat în cele mai simple funcțiuni de viață”[1].
4 Aprilie 1944 – Primul bombardament american asupra Bucureștiului
În ziua de 4 aprilie, odată cu îmbunătățirea situației meteo, este declanșat cel de-al treilea raid al aviației americane asupra teritoriului României și primul al ofensivei aeriene din anul 1944. Trebuie menționat că în perioada 20-25 martie 1944, în schimbul lor de mesaje, generalul Maitland Wilson, comandantul forțelor aliate din Mediterană, îi ceruse mareșalului Antonescu să retragă imediat trupele românești din Frontul de Est și să accepte capitularea. Întrucât până la data de 28 martie 1944, data ultimei radiograme, partea română nu dăduse nici un răspuns, a fost lansat ordinul începerii bombardamenelor aeriene asupra rafinăriilor de petrol și căilor de comunicație din România, cu scopul sprijinirii ofensivei sovietice, care în acel moment se desfășura în nordul Moldovei și Basarabiei.