Cea mai mare tragedie din istoria Bucureștiului

Marți, 4 Aprilie 1944, orele 13:45. În câteva minute, aviația americană a săvârșit un adevărat masacru asupra civililor români: aproximativ 3.000 de morți, 2.500 de răniți și alte mii de vieți distruse, fără nici o justificare militară. Foarte mulți dintre cei care-au murit au sfârșit într-o groapă comună, iar azi nu au nici cruce și nici lumânare la căpătâi. Anii au trecut, iar uitarea s-a așternut atât peste ei, cât și peste această nenorocire ce s-a abătut asupra Neamului nostru. Ca urmași ai celor trecuți la cele veșnice avem datoria creștinească să-i readucem în memoria noastră și să le spunem că nu i-am uitat!

Dumnezeu să-i odihnească în pace!

Articole

Galațiul, în flăcările ultimului război mondial: Paștele 1944: „ouă" roșii de sânge din URSS!

4 Aprilie 1944

Al doilea atac aerian asupra Galațiului, după cel din ´41, a avut loc pe 16 aprilie 1944, în prima zi de Paști, un „cadou” special de la ateii sovietici: un bombardament, pe care copilul de atunci, mai târziu pilotul militar Petrache Moraru, nu-l va uita niciodată, din cauza imaginilor atroce chiar și pentru cineva matur, hârșâit în războaie! „Au existat în permanență avertismente că ne bombardează. Noi ziceam că era Coloana a cincea (agentura nazistă, n. red.) care făcea treaba asta, dar de Paști [rușii] au spus la radio: „Faceți voi cozonaci, că ouăle le aducem noi” - adică bombele. Erau foarte puține aparate de radio pe atunci, dar veștile circulau. Un vecin avea aparat - lucra la Uzina electrică, era mai avut oleacă. El îi dădea drumul tare și se auzea și prin vecini.”

Continuă să citești…