Cea mai mare tragedie din istoria Bucureștiului

Marți, 4 Aprilie 1944, orele 13:45. În câteva minute, aviația americană a săvârșit un adevărat masacru asupra civililor români: aproximativ 3.000 de morți, 2.500 de răniți și alte mii de vieți distruse, fără nicio justificare militară. Foarte mulți dintre cei care-au murit au sfârșit într-o groapă comună iar azi nu au nici cruce și nici lumânare la capătâi. Anii au trecut iar uitarea s-a așternut atât peste ei cât și peste această nenorocire ce s-a abătut asupra Neamului nostru. Ca urmași ai celor trecuți în neființă avem datoria creștinească să-i readucem în memoria noastră și să le spunem că nu i-am uitat!

Dumnezeu să-i odihnească în pace!

Cum se poartă românii cu inamicii lor. Înmormântarea unui pilot nord-american la Dumitrești

Drăgășani, 5 Mai

Zilele trecute, un avion nord-american a căzut în satul Dumitrești-Olt.

Un pilot a murit, carbonizat, iar alți doi s-au salvat cu parașuta, fiind prinși.

Lume multă se găsea adunată împrejurul lor și al fiarelor arse, risipite pe aprape 2 ha, pământ cu culturi.

Împrejurul acestor rămășițe de avion se mai aflau mitraliere și munițiuni neexplodate.

Autoritățile au pus totul în pază și au hotărât să înmormânteze creștinește pe pilotul nord-merican, venit la noi ca să ucidă populația civilă și să dărâme casele.

După ce l-au îmbrăcat, l-au așezat pe mort în tron, cu flori multe, cu ouă roșii și cu o maramă pe față, așa cum este obiceiul în regiunea noastră, și l-au dus la cimitir, jelit de tot satul, fiindcă românul plânge și pentru nenorocirea dușmanului.

Murise un american, necunoscut, care – cu câteva ore înainte – ridicase, la Ploiești și București, atâtea vieți românești, dar noi l-am înmormântat creștinește, cu flori și cu rugăciuni.

Celorlalți doi, nimeni nu le-a făcut cel mai mic rău, fiind tratați cu toată omenia.

Iată cum știe românul să împlinească legea moralei și a îndurării, iată cinstea adusă soldatului american de către țăranii din Dumitrești, jud. Olt.

Cum răspund americanii la toate aceste acte de omenie și creștinătate nu mai e nevoie să arătăm noi aici, fiindcă știm toți.

Sursă: Biblioteca Națională a României