Cea mai mare tragedie din istoria Bucureștiului

Marți, 4 Aprilie 1944, orele 13:45. În câteva minute, aviația americană a săvârșit un adevărat masacru asupra civililor români: aproximativ 3.000 de morți, 2.500 de răniți și alte mii de vieți distruse, fără nici o justificare militară. Foarte mulți dintre cei care-au murit au sfârșit într-o groapă comună, iar azi nu au nici cruce și nici lumânare la căpătâi. Anii au trecut, iar uitarea s-a așternut atât peste ei, cât și peste această nenorocire ce s-a abătut asupra Neamului nostru. Ca urmași ai celor trecuți la cele veșnice avem datoria creștinească să-i readucem în memoria noastră și să le spunem că nu i-am uitat!

Dumnezeu să-i odihnească în pace!

Au fugit de ruși și i-au ucis americanii

Dragi prieteni, suntem în data de 4 aprilie 2019. În urmă cu 75 de ani aviația americană a efectuat un bombardament barbar asupra Bucureștiului cu scopul de a ajuta armata roșie să înainteze pe teritoriul românesc. Frontul se stabilizase de câteva zile pe linia Tg. Frumos-Podul Iloaiei-Nord Iași. Bombele au fost lansate în zona Gării de Nord și pe principalele bulevarde din București. Au fost uciși peste 3000 de români, mulți refugiați din Moldova, de teama rușilor și aflați în Gara de Nord, în așteptarea vreunei soluții de adăpost.

Aceste victime, cărora li s-au adăugat altele în urma altor bombardamente au fost îngropate undeva la marginea capitalei unde acum este un loc viran fără cruce sau vreun semn care să amintească de tragedia în care au murit. Peste 5000 de români sunt îngropați aici.

În schimb, aviatorilor americani care au executat acest bombardament li s-au ridicat, cu complicitatea execrabilă a guvernanților români, două monumente, unul în 2002, în Parcul Cișmigiu, pe timpul guvernării Năstase și altul în Parcul Kiseleff, în 2007, pe timpul guvernării Băsescu-Boc. Nu vă mai întrebați de ce se întâmplă atâtea nenorociri cu noi, de ce suntem disprețuiți de străini, de ce se comportă ambasadorii străini precum foștii comisari sovietici, de ce orbecăim prin întuneric și nu ne mai găsim calea spre lumină. Asta-i cauza: umilința și slugărnicia față de străini, pe de o parte, și uitarea și disprețul față de înaintașii noștri, pe de altă parte. Priviți imaginile sugestive de mai jos:

Surse: Apollonia TV, Facebook