Memoria care vindecă: Exemplul italian de comemorare a victimelor bombardamentelor anglo-americane
În fiecare primăvară, în mai multe orașe din Italia, liniștea cotidiană este spartă de un sunet grav și prelung: clopotele bisericilor bat la unison, sirenele navelor din port răsună, alarmele antiaeriene sunt reactivate simbolic. Nu este un exercițiu, nici un accident. Este comemorarea victimelor bombardamentelor anglo-americane din 1943–1944.
În România, la București – oraș lovit devastator la 4 aprilie 1944 – nu există nici sirene, nici ceremonii instituționale de amploare, nici un moment oficial de reculegere care să marcheze drama civililor uciși sau al orașelor distruse.
Civitavecchia – minutele în care portul amuțește
În orașul-port Civitavecchia, în ziua aniversării bombardamentelor din 1944, clopotele tuturor bisericilor încep să bată simultan. În același minut, sirenele navelor din port sună prelung. Orașul întreg participă: autorități locale, asociații de veterani, elevi, cetățeni.
Momentul este instituționalizat. Nu este o inițiativă izolată, ci o practică repetată anual, devenită parte din memoria colectivă. Sunetul sirenelor reface simbolic ecoul alarmelor din timpul războiului, dar de această dată pentru a onora victimele civile.
La Spezia – alarmă antiaeriană într-un mare port militar
La La Spezia, unul dintre cele mai importante porturi militare ale Italiei, cu infrastructură strategică și prezență NATO, folosește în cadrul comemorărilor chiar o alarmă antiaeriană. Sunetul strident traversează orașul, reamintind de bombardamentele care au devastat zona.
Ceremoniile sunt oficiale, cu participarea autorităților civile și militare. Mesajul este clar: memoria victimelor face parte din identitatea orașului, indiferent de alianțele contemporane sau de poziționarea geopolitică actuală.
Roma și localitățile din jur – comemorare la nivel înalt
La Roma, comemorarea bombardamentelor din 4 aprilie 1944 are caracter solemn, cu participarea primarului și a altor oficialități. În localități precum Frascati sau Albano Laziale, la porțile capitalei, sirenele și clopotele marchează momentul fatidic.
Memoria nu este lăsată exclusiv societății civile. Statul participă. Instituțiile validează public suferința trecutului.
Alte orașe: o practică națională
În Sulmona (zona gării), sirenele locomotivelor sunt integrate în ceremonie. La Lanciano, chiar și într-un oraș mic, comemorarea are caracter oficial. La Vicenza, clopotele bat în memoria victimelor. La Montecassino, aniversările bombardamentelor au beneficiat de-a lungul timpului de participare la cel mai înalt nivel, inclusiv prezență pontificală.
Concluzia este evidentă: în Italia, comemorarea bombardamentelor aliate este o practică răspândită, aproape standardizată. Este un ritual civic. Italia, stat membru NATO și aliat al SUA, nu evită să comemoreze victimele bombardamentelor anglo-americane. Nu transformă memoria într-un instrument geopolitic, dar nici nu o ascunde. Își onorează morții fără complexe.
România, deși a suferit pierderi civile comparabile ca dramă umană, nu a construit un ritual public coerent al memoriei pentru 4 aprilie 1944. Diferența nu ține de orientarea strategică actuală. Ține de maturitatea memoriei istorice. Nu este vorba de un gest anti-occhidental ci de respect față de propriii cetățeni. Memoria nu este un act de politică externă. Este un act de demnitate națională.
Roma:
