Cea mai mare tragedie din istoria Bucureștiului

Marți, 4 Aprilie 1944, orele 13:45. În câteva minute, aviația americană a săvârșit un adevărat masacru asupra civililor români: aproximativ 3.000 de morți, 2.500 de răniți și alte mii de vieți distruse, fără nicio justificare militară. Foarte mulți dintre cei care-au murit au sfârșit într-o groapă comună iar azi nu au nici cruce și nici lumânare la capătâi. Anii au trecut iar uitarea s-a așternut atât peste ei cât și peste această nenorocire ce s-a abătut asupra Neamului nostru. Ca urmași ai celor trecuți în neființă avem datoria creștinească să-i readucem în memoria noastră și să le spunem că nu i-am uitat!

Dumnezeu să-i odihnească în pace!

Cimitirul 4 Aprilie


De-a lungul timpului, discutând cu aceste instituții:

  • Primăria Sectorului 6 (1);
  • Primăria Municipiului București (1, 2, 3, 4, 5), compartimente:
    • Directia Relații cu Publicul și Registratură;
    • Direcția Asistență Tehnică și Juridică;
    • Direcția Patrimoniu din cadrul aparatului de specialitate al Primarului General, Serviciul Evidență Patrimoniu;
  • Administrația Cimitirelor și Crematoriilor Umane; (1, 2, 3)
  • Oficiul Național pentru Cultul Eroilor (1);
  • Patriarhia Română:
    • Sectorul Cimitire, Monumente și Servicii Funerare al Arhiepiscopiei Bucureștilor (1, 2);
  • Biserica Reformată din România - Eparhia Reformată din Ardeal (1);
  • Protopopiatul Reformat din Brașov (1, 2, 3);
  • Biserica Reformată din București - Parohia Reformată din București (1),

au rezultat următoarele informații:

  • există dovada că victimele bombardamentelor aeriene din 4 Aprilie 1944 (și aici ne referim la cadavrele neidentificate și la cele nereclamate de familii) au fost înmormântate în Cimitirul Calvin din Calea Giulești nr. 101, Sector 6;
  • există dovada exproprierii unei porțiuni de teren cu suprafața de 5418,66 mp din Cimitirul Calvin (proprietate a Comunității Calvine), expropriere făcută prin decizia Primarului General al Capitalei;
  • nu există niciun document care să ateste o strămutare a acestor victime.

Prin urmare, concluzia noastră este că trupurile celor decedați sunt acolo unde au fost de la început și anume în incinta Cimitirului Calvin (chiar dacă, fără a avea la bază un document, cei din conducerea cimitirului afirmă că prin anii '80 osemintele au fost mutate într-o locație de care nu au cunoștință).

Anunț din ziarul Curentul, anul XVII, Nr. 5806, Sâmbătă, 15 Aprilie 1944

Procuror Constantin Gaman de la Tribunalul Bălți anunță că, neputând executa deshumarea din groapa comună unde a fost îngropată de autorități, în urma bombardamentului, în lipsa sa, care se găsea mobilizat, cât și a restului familiei refugiată din Moldova în diferite localități din țară, a scumpei și de neprețuit soție Profirica Ionescu-Gaman, doctor în medicină, 25 de ani, și a soacrei sale Eufrosina Ionescu, pensionară 55 de ani, refugiate din Iași, se va oficia la groapa comună de la cimitirul Calvin, șoseaua Giulești No. 91, un parastas în ziua de 14 Aprilie, orele 15 și unul în ziua de 15 Aprilie la Pâinea Zilnică din calea Griviței No. 260 și roagă rudele, colegile și colegii, cât și cunoscuții a lua parte.