Cea mai mare tragedie din istoria Bucureștiului

Marți, 4 Aprilie 1944, orele 13:45. În câteva minute, aviația americană a săvârșit un adevărat masacru asupra civililor români: aproximativ 3.000 de morți, 2.500 de răniți și alte mii de vieți distruse, fără nicio justificare militară. Foarte mulți dintre cei care-au murit au sfârșit într-o groapă comună iar azi nu au nici cruce și nici lumânare la capătâi. Anii au trecut iar uitarea s-a așternut atât peste ei cât și peste această nenorocire ce s-a abătut asupra Neamului nostru. Ca urmași ai celor trecuți în neființă avem datoria creștinească să-i readucem în memoria noastră și să le spunem că nu i-am uitat!

Dumnezeu să-i odihnească în pace!

Articole

Ziua în care s-a dezlănțuit infernul

4 aprilie 1944. Era o zi de marţi, cu soare, caldă. În Capitală se desfăşurau exerciţiile pregătitoare în cazul atacurilor aeriene. Sirenele sunau prealarma, apoi alarma propriu-zisă. La ora 10.30 a sunat prealarma. Bucureştenii, care ieşiseră pe străzi ca să se bucure de vremea frumoasă, nu s-au îngrijorat, pentru că exerciţiul fusese anunţat în presă cu următoarea precizare: „Cu ocazia acestui exerciţiu de prealarmare, activitatea nu-şi va întrerupe cursul ei normal”[1]. Nimeni nu ştia însă că, la aceeaşi oră, o formaţie de 350 bombardiere de tip B-24 şi B-17, aparţinând Forţei 15 Aeriene a SUA, tocmai decolase din sudul Italiei, având ca obiectiv Gara de Nord, Atelierele CFR şi triajul de la Chitila.

Continuă să citești...

Ultimele avertismente

La 19 martie 1944 armata sovietică a atins Nistrul. Un prim avertisment la adresa autorităţilor române a fost lansat de postul de radio „Londra” prin crainicul Wickham Steed, care comenta astfel apropierea ruşilor de graniţele ţării: „Aceasta înseamnă pentru România că a sosit ceasul înfrângerii. Mitul protecţiei germane a fost distrus, ca şi mitul invincibilităţii germane. Dacă nu rupe relaţiile cu Germania imediat, România va pierde puterea de a acţiona ca o naţiune independentă. Trebuie ca poporul român, fără a pierde nici o clipă, să înfrunte realitatea situaţiei în care se află. Repetăm că nu există posibilitatea pentru România de a conta pe timp, desfăşurarea evenimentelor militare nu permite tocmeli politice”[1]. Un alt post de radio - „Vocea Americii” -, amintea românilor cuvintele marelui om politic român Take Ionescu rostite în 1917, când armatele germane ocupaseră cea mai mare parte a României: „Cred în victoria Aliaţilor ca şi în lumina zilei.”[2]

Continuă să citești...

Bucureștiul după marele bombardament din 4 Aprilie 1944

Bucureștiul și-a revenit greu după cel mai grav atac aerian din istoria sa. Publicistul Mihail Sebastian nota în jurnalul său, pe 8 aprilie 1944: „Patru zile după bombardament orașul este încă în plină nebunie. Buimăceala din primele clipe (nimeni nu știa exact ce este – nimeni nu-i venea să creadă...) s-a transformat în panică. Toată lumea fuge sau vrea să fugă. Pe străzi, la fiecare pas camioane, căruțe, trăsuri cu tot felul de boarfe, ca într-un imens și tragi-comic Sfântu Gheorghe. Azi au început să circule, pe ici, pe colo, câteva vagoane de tramvai. Majoritatea liniilor sunt încă blocate. Jumătate din oraș n-are lumină. Apă nu e. Caloriferele nu funcționează. Șiruri întregi de femei și copii cu găleți de apă vin de la diverse puțuri sau cișmele, unde se face coadă. Într-o oră (și nu cred că bombardamentul propriu-zis a durat o oră), un oraș de un milion de locuitori a fost paralizat în cele mai simple funcțiuni de viață”[1].

Continuă să citești...

4 Aprilie 1944 – Primul bombardament american asupra Bucureștiului

În ziua de 4 aprilie, odată cu îmbunătăţirea situaţiei meteo, este declanşat cel de-al treilea raid al aviaţiei americane asupra teritoriului României şi primul al ofensivei aeriene din anul 1944. Trebuie menţionat că în perioada 20-25 martie 1944, în schimbul lor de mesaje, generalul Maitland Wilson, comandantul forţelor aliate din Mediterană, îi ceruse mareşalului Antonescu să retragă imediat trupele româneşti din Frontul de Est şi să accepte capitularea. Întrucât până la data de 28 martie 1944, data ultimei radiograme, partea română nu dăduse nici un răspuns, a fost lansat ordinul începerii bombardamenelor aeriene asupra rafinăriilor de petrol şi căilor de comunicaţie din România, cu scopul sprijinirii ofensivei sovietice, care în acel moment se desfăşura în nordul Moldovei şi Basarabiei.

Continuă să citești...

Au fugit de ruși și i-au ucis americanii

Dragi prieteni, suntem în data de 4 aprilie 2019. În urmă cu 75 de ani aviația americană a efectuat un bombardament barbar asupra Bucureștiului cu scopul de a ajuta armata roșie să înainteze pe teritoriul românesc. Frontul se stabilizase de câteva zile pe linia Tg. Frumos-Podul Iloaiei-Nord Iași. Bombele au fost lansate în zona Gării de Nord și pe principalele bulevarde din București. Au fost uciși peste 3000 de români, mulți refugiați din Moldova, de teama rușilor și aflați în Gara de Nord, în așteptarea vreunei soluții de adăpost.

Continuă să citești...

4 aprilie 1944, refugiații din Basarabia și instaurarea comunismului

[..] N.D. este un domn încântător, ajuns la o vârstă venerabilă. În timp ce colegii de generație vorbesc doar banalități sau despre boli și politică, câteodată prea vocal după gustul meu, N.D. povestește despre viața dumnealui, care nu a fost deloc ușoară, cu un discurs echilibrat care m-a emoționat teribil. [..] Este pasionat de istorie și lectură, are și acum curiozitatea avidă a unui copil la vârsta de ce-urilor, iar din acest motiv fiecare conversație cu dumnealui îmi dezvăluie o nouă lume.

Continuă să citești...

Zi neagră în istoria Bucureştiului. 3000 au murit în urma bombardamentului din 1944

Au trecut 70 de ani de când Bucureştiul a fost bombardat de aviaţia americană. Trei mii de bucureşteni au murit în atacurile din centrul oraşului, Gara de Nord şi alte cartiere din zone civile, fără justificare militară. Frontul se afla la peste 300 km, pe linia Iaşi-Chişinău, iar luptele încetaseră de la sfârşitul lunii martie.

Continuă să citești...

70 de ani de la bombardarea Bucureștiului

În urmă cu exact 70 de ani, bucureştenii descopereau ce înseamnă să stea sub o ploaie de bombe. 300 de bombardiere americane şi-au lansat încărcătura mortală asupra Capitalei, în după-amiaza zilei de 4 aprilie 1944, cel mai crunt bombardament la care a fost supus vreodată Bucureştiul.

Continuă să citești...

Bombardarea Bucureștiului din 4 Aprilie 1944, povestită de Acad. Prof. Univ. Dr. Dinu C. Giurescu

Istoricii Acad. Prof. Univ. Dr. Dinu C. Giurescu și Alexandru Armă.

Continuă să citești...

4 Aprilie 1944 – Nu trebuie uitat

Au trecut 65 de ani de la marea tragedie din 4 aprilie 1944, când Bucureştii, capitala României, au fost victima unui masiv bombardament al aviaţiei americane. Au fost vizate ţinte civile, cu deosebire zona Gării de Nord, dar şi partea centrală a oraşului. Ele nu aveau o justificare militară, deoarece frontul se afla departe, la peste 300 km, pe linia Iaşi-Chişinău, iar luptele încetaseră de la sfârşitul lunii martie. Ostilităţile aveau să se reia abia la 20 august.

Continuă să citești...

Cum se poartă românii cu inamicii lor. Înmormântarea unui pilot nord-american la Dumitrești

Drăgășani, 5 Mai

Zilele trecute, un avion nord-american a căzut în satul Dumitrești-Olt.

Un pilot a murit, carbonizat, iar alți doi s-au salvat cu parașuta, fiind prinși.

Continuă să citești...

Restaurarea bisericilor avariate de bombardamentele inamice

În cursul ultimelor atacuri aeriene asupra Capitalei și a restului țării au fost lovite și avariate 14 biserici.

Continuă să citești...

Însemnări. Au fost uciși de două ori.

Potopul de foc și schije revărsat deunăzi – din avioanele inamice – asupra Capitalei a înecat în suferință cumplită mii de suflete nevinovate.

Nici până acum, după patru zile și patru nopți de groază, catagrafia ororilor inutile năpustite asupra Capitalei n-a putut fi încheiată.

Continuă să citești...

În fiecare zi. 4 Aprilie 1944

Ziua cea mai grozavă pe care a trăit-o Capitala noastră. Draga noastră Capitală pe care au muncit-o înaintașii noștri, unde s-au lămădit destinele țării noastre tinere ca stat, unde tristețile și bucuriile ne plimbau pe străzile ei.

Continuă să citești...